Fiecare dintre noi ne petrecem zilnic in trafic, cateva ore bune. Nu vreau acum sa comentaez, de ce, cum, etc… Ceea ce vreau sa expun astazi sunt cateva observatii legate de noi cei, care stam in trafic. Este clar faptul ca de multe ori nervii nostril sunt pusi la incercare. Multora dintre noi insa le cedeaza nervii iar atitudinea si comportamentul nu mai sunt sub nici o forma cele care ar trebui sa fie intr-o societate. Presa relateaza destul de des cazuri in care soferi exasperati de traficul bucurestean isi pierd mintile si dau adevarate reprezentatii in ambuteiajele formate in intersectiile din Capitala.

Ceea ce este cel mai grav este faptul ca in ultima perioada am senzatia ca gravitatea acestor incidente creste in mod ingrijorator. Cazul soferului care a ameninta cu pistolul un alt participant la trafic, pentru simplu fapt ca nu i-a facut loc este unul elocvent.

Personal, credca este nevoie de mai multa toleranta din partea noastra a tuturor. Toti suntem blocati in acelasi trfic infernal, toti avem aceeasi problema, Asadar haideti stimati soferi sa incercam impreuna sa ne intelegem uni pe altii mai mult sis a ne respectam intre noi, mai mult.  

Popularity: 6% [?]

Dragoş Traian Alexandrescu. Este un nume pe care astazi il stie o Romanie intreaga. Un roman ca oricare altul, care merge in fiecare dimineata la locul sau de munca. Oare?

Scriam zilele trecute despre mandria de a fi roman. Era o alta perspectiva, particulara si chiar inedita asupra conceptului. Iata ca Dragoş Alexandrescu da o cu totul alta perspectiva asupra a ceea ce numim generic “mandrie nationala”.

Noi cei de aici, suntem prea ocupati cu treburile noastre zilnice, cu scandalurile care tin prima pagina a ziarelor sau care sunt dezbatute pana noaptea tarziu pe ecranele televizoarelor si uitam ca undeva in lumea asta, romani de ai nostri, simt fiorul rece al mortii in fiecare moment al existentei lor. Rudele apropiate familia sunt conectate permanent la realitatile dure pe care tinerii nostri le infrunta in cele mai dure teatre de operatii militare. Noi ceilalti, asa cum spuneam, ne vedem linistiti de ale noastre.

Din pacate insa, suntem cu totii scosi din tumultul cotidian atunci cand mass-media ne anunta ca am mai pierdut un tanc in Irak, Afganistan sau oriunde altundeva.

Dragoş Traian Alexandrescu este plans acum de un oras intreg, de multi romani dar mai ales de familia sa. Ce poate fi in sufletul acelei mame care isi vede acum copilul intors acasa purtat pe bratele colegilor sai? Ce poate fi in sufletul sau cand geamanul celui disparut se intoarce pe acelasi front pe care a murit fratele sau?

Cred ca Dragoş Traian Alexandrescu ne-a dat o lectie. El impreuna cu familia sa, ne-au aratat ce inseamna cu adevarat sa fii roman si ne-au facut ca pentru o clipa sa meditam asupra altor aspecte care nu tin neaparat de realitatea noastra cotidiana.

Dumnezeu sa ii ajute pe baietii nostri din teatrele militare.

Popularity: 5% [?]

Aseară Steaua s-a calificat pentru a treia oară consecutiv în gruple celei mai importante competiţii fotbalistice din Europa. Fiind stelist de mic copil, crescând în preajma stadionului din bulevardul Ghencea, recunosc că aseară am trăit o bucurie imensă. Cu toate acestea, cred că mai mult decât performanţa fotbalistică, Steaua ne-a oferit şi altceva: ne-a readus aminte că trebuie să fim mândri că suntem români. O Europă întreagă a văzut aseară o echipă românească fără nici un fel de inhibiţii, fără complexe.

Mă uitam aseară la imaginile din Piaţa Universităţii acolo unde s-au strâns suporterii pentru a sărbători victoria şi nu puteam să nu remarc drapele tricolore fluturate ca la o victorie a echipei naţionale. De asemenea, din  tribuna stelistă,  aseră s-a auzit în mai multe rânduri, celebrul “Hai România”. De aceea, cred că aseară am avut parte de mult mai mult decât de o performanţă sportivă deosebită. Sunt convins că românii, au dat examenul maturităţii în faţa a ceea ce înseamnă principiile de comportament valabile în   Europa modernă.

Aşa că încă o dată spun, sunt mândru că sunt român şi mă bucur de această lecţie dată întregii societăţi româneşti de către  suporterii Stelei, mare parte dintre ei crescuţi în acelaşi cartier în care am crescut şi eu.

Popularity: 6% [?]

Puteţi spune despre mine că sunt unul dintre cei care au dormit în Parlament. Puteţi spune despre mine că nu am făcut nimic patru ani de mandat.

Puteţi spune că politicienii, printre care şi eu, toacă frunze la câini şi spun baliverne la televizor.

Fiecare din noi e liber să-şi dea cu părerea despre fotbal şi politică.

Problema cea mai mare este că puţini au răbdarea necesară să acorde atenţie fineţurilor din spatele celor două domenii. De aia Caragiale este un soi de profet recunoscut al nostru, al românilor.

Pentru că a turnat în cerneală miserupismul. E un cuvânt neomologat în DEX, dar este eticheta multora din noi, care judecă la prima vedere. Numai că acum se dau cărţile pe faţă. Politicienii ies la luptă fără industria creatoare de imagine a partidelor şi a liderilor consacraţi. Iar românii vor ieşi la vot uitându-se la nişte nume, care nu se mai ascund în spatele unei liste. Şi cine nu votează, nu mai are scuze. Nu mai are cum să întindă acuzator degetul şi să spună parlamentarii că dorm cât e ziua de lungă. Deoarece aleg oameni. Pe care, acum, pot să îi cunoască. Şi dacă nu aleg, de data asta chiar nu mai au nimic de comentat. Pentru că e ca în fotbal: fairplay. Politicianul iese de sub tutela tătucilor de partid, votantul iese din plictiseala uitatului la emisiuni electorale. Şi meciul se joacă fără arbitrii – moderatori de talkshow-ri. E pe bune.

Mă numesc Rareş Mănescu. Am fost deputat de Bucureşti în ultimii patru ani.

Am muncit? Sau am dormit? Vreţi să aflaţi ce am făcut?

Acum nu mai ţine de mine, ţine de voi.

Popularity: 7% [?]