Zilele acestea are loc la Copenhaga un eveniment de maximă importanţă economică, politică şi socială. Este vorba de Conferinţa ONU asupra schimbările climatice, ce se desfăşoară in perioada 7- 18 decembrie.
Cu aceasta ocazie, 192 de state vor fi reprezentate la cel mai înalt nivel şi vor fi prezenţi peste 15.000 de delegaţi reprezentând guvernele, mediul de afaceri şi societatea civilă.
Practic, reuniunea are ca scop încheierea unui acord care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto. Adoptat în 1997, de către ţările dezvoltate, acesta obliga ţările participante să-şi reducă emisiile de CO2 cu 5% faţă de nivelurile din 1990.
Problemele abordate de acest summit sunt extrem de importante, impactul aşteptat din concluziile acestui summit este unul major, atât politic cât mai ales economic.
Astfel, potrivit conf. dl. Rajendra Pachauri, preşedintele Comisiei Internaţionale asupra Schimbărilor Climatice, costurile aplicarii deciziilor adoptate la aceasta reuniune, sunt estimate la aproximativ 3% din Produsul Global Brut. În cifre brute, aceste costuri anuale estimate sunt de aproximativ 200 de miliarde de EURO, până în 2030.
In cadrul Summit – ului, Uniunea Europeană se va mobiliza în favoarea încheierii unui acord ambiţios pentru a încerca să se evite ca efectele încălzirii globale să nu atingă niveluri dezastruoase.
România ca stat membru al Uniunii Europene, va trebui la randul sau sa ia masuri in vederea aplicarii deciziilor adoptate zilele acestea la Copenhaga.
Sper ca hotararile Conferinţei ONU de la Copenhaga sa se materialize intr-un proiect mondial care sa conduca in mod efectiv la reducerea nivelului de pluare la nivel planetar. Dincolo de dificultatile economice cu care se confrunta astazi omenirea, poate mai mult ca oricand este nevoie de implementarea unor noi tehnologii care sa aiba ca finalitate asigurarea securitatii economice a individului dublata de securitatea sanatatii mediului, ca spatiu vital, in care acesta traieste si isi desfasoara activitatea
Crestinii il sarbatoresc astazi pe Sfantul Andrei, ocrotitorul spiritual al Romaniei. Este numit si “Cel intai chemat”, intrucat a raspuns primul chemarii lui Hristos la apostolat. Dintre toti Apostolii lui Iisus, Sfantul Andrei este singurul care a ajuns pe teritoriul tarii noastre, in Dobrogea, unde a intemeiat primele comunitati crestine.
Andrei era ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dupa inaltarea lui Iisus la cer si dupa coborarea Duhului Sfant, apostolii au tras la sorti teritoriile pentru misiune. Sfantului Andrei i-a cazut Pontul, adica teritoriile din jurul Marii Negre.
Sfantul Andrei a murit ca martir in orasul Patras din Grecia, rastignit pe o cruce in forma de X. Datorită Sfântului Apostol Andrei, atât înaintaşii noştri, cât şi noi, cei de astăzi, avem o istorie creştină de 2.000 de ani. Suntem cunoscuţi ca po¬por creştin, care a dat mărturie înaintea lumii întregi, prin ne¬nu¬mărate jertfe, despre credinţa în Hristos, despre unitatea neamului şi despre sfânta «lege românească»”, spunea părintele patriarh Daniel. Pentru că este sărbătoare importantă, astăzi, Biserica face dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
Peste 600.000 de romani care poarta numele Sfantului Andrei, isi serbeaza astazi ziua onomastica.
Cu aceasta ocazie as dori sa urez si eu tututor celor care isi serbeaza astazi ziua numelui un calduros „La multi ani !”
Astazi, Emil Constantinescu, implineste 70.
Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939 la Tighina (astăzi, Republica Moldova). După absolvirea liceului (1956) s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Obţine Diploma în Ştiinţe Juridice (1960) şi îşi începe activitatea ca judecător stagiar la un tribunal regional. Climatul politic îl determină să renunţe la acest post şi să redevină student la Facultatea de Geologie – Geografie (1961 – 1966). Este Doctor în Geologie al Universităţii Bucureşti.
A parcurs toate treptele carierei universitare ca asistent, lector şi conferenţiar la Facultatea de Geologie (1966 – 1990). Din 1991 şi în prezent este profesor de Mineralogie la Universitatea Bucureşti. După căderea dictaturii comuniste (decembrie 1989), s-a angajat împreună cu colegi universitari şi intelectuali reputaţi în efortul de democratizare a României, în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în constituirea societăţii civile.
A fost de asemenea membru – fondator şi vicepreşedinte al Alianţei Civice (1990), cea mai importantă organizaţie neguvernamentală din ţară şi preşedinte al Academiei Civice. Aceste asociaţii s-au alăturat partidelor democratice din opoziţie şi au format împreună Convenţia Democratică din România – CDR (1991). La propunerea Solidarităţii Universitare, susţinută de Alianţa Civică, Emil Constantinescu a fost desemnat candidatul CDR în alegerile prezidenţiale din 1992. A intrat în al doilea tur de scrutin şi a obţinut 38% din voturi în confruntarea cu preşedintele în funcţie. După această primă experienţă politică importantă, CDR l-a ales, în 1992, preşedintele său şi candidat unic pentru alegerile prezidenţiale din 1996. A continuat să acţioneze pentru a întări Opoziţia democratică.
Din decembrie 2000, Emil Constantinescu şi-a reluat îndatoririle universitare şi demersurile pentru consolidarea rolului organizaţiilor neguvernamentale ca preşedinte al Asociaţiei pentru Educaţie Cetăţenească, al Fundaţiei Române pentru Democraţie şi preşedinte – fondator al Institutului pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor. Din 2001 este membru fondator şi membru în Comitetul director al Clubului Politic Balcanic; membru în Board-ul directorilor Institutului Est Vest din New York. Este membru al Board-ului internaţional al Fundaţiei Memorialul victimelor comunismului din Washington. În perioada 2004-2007 a fost membru al Înaltului Consiliu al Francofoniei. Din 2007 este membru al Celulei de reflecţie a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei Din 2006 este membru în Board-ul internaţional al Centrului Internaţional pentru Tranziţie Democratică din Budapesta şi membru al Academiei Mondiale de Ştiinţă şi Artă din Statele Unite ale Americii. A fost preşedintele comisiei internaţionale de monitorizare a alegerilor parlamentare din Senegal (2001) şi prezidenţiale (2007).
Presedintele Emil Constantinescu este initiatorul campaniei “Sprijin pentru Crin”, o actiune care a reunit cele mai importante personalitati ale vietii culturale, artistice si sportive din Romania, personalitati contituite intr-un grup de sprijin al candidaturii la Presedintia Romaniei a domnului Crin Antonescu.
Acum la ceas aniversar doresc sa spun si eu: La multi ani domnulePresedinte!
Generatii intregi, printre care si a mea, au râs şi au plâns alături de el. Ne-a făcut să iubim până şi personajele negative. Ne-au rămas în minte replici celebre, interpretate într-un fel unic. O voce inconfundabilă, un mare talent. O mare parte din cei 75 de ani de viaţă a trăit-o pe scenă. A iubit publicul, iar publicul l-a iubit pe el.
Astăzi a venit vremea să ii spunem cu totii … adio. Gheorghe Dinică va fi înmormântat pe Aleea Artiştilor, în cimitirul Bellu, alături de alte mari nume precum Maria Tănase, Ovidiu Iuliu Moldovan şi Florian Pittiş. Dumnezeu sa te odihneasca in pace MAESTRE! Una dintre celebrele sale replica, astazi suna altfel: Nu trage dom’ Semaca, …. nu mai are rost!
In urma cu cateva minute am aflat ca Maestrul Gheorghe Dinică s-a stins din viaţă.
Cunoscutul actor a fost internat în spital mai multe zile, fiind diagnosticat cu bronhopneumonie severă şi o afecţiune renală. Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai iubiţi actori ai scenei româneşti, reuşind să însufleţească sute de personaje, care au ajuns direct la inimile publicului.
Gheorghe Dinică s-a născut în Bucureşti la 1 ianuarie 1934. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea, în anul 1961. A debutat ca actor în filmul “Străinul”, în anul 1963 şi a jucat în peste 60 de filme.
Cele mai cunoscute producţii cinematografice în care a jucat sunt: “După-amiaza unui torţionar”, “Prin cenuşa imperiului”, “Filantropica”,”Turnul din Pisa” sau “Orient Expres”.
Avand in vedere actuala situatie economica a tarii cred ca Romania are nevoie de masuri economice energice pentru reluarea cresterii economice. Desi a inceput campania electorala observ cu mahnire faptul ca tema iesirii din criza economica lipseste cu desavarsire din agenda electorala. Mai mult, unii au spus clar ca nu si-au propus sa scoata tara din criza.
Cred ca cea mai buna solutie pentru situatia economica a Romaniei este reducerea fiscalităţii: mai puţini bani plătiţi la stat, impozite mai mici, mai mulţi bani pentru cei care produc.
Nici o ţară nu s-a dezvoltat prin impozite. Impozitele mari descurajează investiţiile. Reducerea impozitelor ajută creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.
Ca liberal, consider ca masurile anticriză imediate de care România are nevoie pentru relansarea economiei şi încurajarea investiţiilor sunt :
? Reducerea cotei unice
? Reducerea TVA la 15% – va conduce la scăderea preţurilor, importantă mai
ales pentru alimentele de bază
? Eliminarea impozitului forfetar
Aparent există impresia că s-ar putea să vină mai puţini bani la buget. Dar, scăderea impozitelor va avea o serie de consecinţe pozitive pentru economie:
? În primul rând va stimula investiţiile şi va crea locuri de muncă, ceea ce înseamnă mai multe firme care contribuie la bugetul de stat, mai mulţi angajaţi care contribuie la bugetul de stat, mai puţini şomeri plătiţi de la stat
? În al doilea rând va scoate la suprafaţă o parte din economia subterană. Mai mulţi contribuabili vor alege să-şi plătească impozitele la stat, dacă nivelul acestora este redus, decât în condiţiile unor impozite împovărătoare.
Pe termen lung, va creşte gradul de colectare şi vor veni mai mulţi bani la bugetul de stat.
Masurile de mai sus nu reprezinta nimic nou, ele fac parte dintr-o viziune la împărtăşită şi la nivel european si aplicata de statele membre pentru iesirea din criza. .
Astfel, Cancelarul german Angela Merkel şi noii săi aliaţi liberali prevăd în total reduceri fiscale de 24 de miliarde de euro în favoarea gospodăriilor şi a societăţilor comerciale, pentru următorii patru ani de legislatură. Declaraţia făcută de Germania zilele trecute privind reducerile semnificative de impozite, după ce Italia şi Suedia anunţaseră proiecte similare, confirmă tendinţa din Europa.
Pentru toate acestea, insa este nevoie de un guvern stabil, sustinut de o majoritate parlamentara si care sa aiba capacitatea si curajul de a implementa astfel de masuri.
Astazi este ziua Armatei Romane.
25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.
LA 25 OCTOMBRIE 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazda de pamant romanesc aflata sub ocupatia hortista, incununand astfel lupta si jertfa zecilor de mii de combatanti pentru eliberarea Ardealului, lupta inceputa in Carpatii Orientali, chiar in noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat intreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refacandu-se in partea de Vest adevaratele hotare de stat ale Romaniei.
O zi mai tarziu, la 26 octombrie, Ministrul de razboi, generalul Mihai Racovita, declara: “Romanii, cu mic, cu mare, tresalta la sunetul trambitelor biruitoare. Ardealul a revenit astazi, prin lupta dreapta si jertfa vrednica, la trupul din care a fost rupt“.
Astazi, la 65 de ani de la evenimentul evocat mai sus, Armata Romana, reprezinta in continuare unul dintre cele mai importante elemente ale Statului Roman.
Dincolo de incercarile unora sau altora de aservire politica a institutiei militare, Armata Romana, are nevoie mai mult ca oricand de respect dar si de un tratament corect, tratament care include si o finantare adecvata.
Asadar, La multi ani, tututor militarilor, astazi, in zi de mare sarbatoare !
Actualul Guvern, continua seria masurilor total neispirate, luand decizia actualizarii, prin creştere a nivelului impozitelor şi taxelor locale.
În perioadă de criză, când veniturile se reduc considerabil, populaţia îşi îndrepta eforturile financiare către asigurarea unui minim necesar de produse şi nu către achitarea obligaţiilor faţă de stat. Din ce în ce mai multe persoane rămân fără nici o sursă de venit şi fără posibilitatea de a-şi asigura traiul decent, de aceea imposibiliatea de a-si achita obligaţiile faţă de stat, devine o realitate concreta.
Sa vedem insa, concret ce a decis Guvernul Începând cu anul 2010, impozitele şi taxele locale vor creşte cu aproximativ 20 % deşi nu se anunţă creşteri de salarii sau de pensii.
Masura va afecta o mare parte dintre romani pentru ca majorarea se refera in primul rand la impozitele si taxele pentru case, terenuri si autoturisme.
Mai mult, taxa auto nu va mai ocoli pe nimeni, in conditiile in care aceasta taxa de poluare se va aplica si pentru maşinile Euro 4, sub 2000 de centimetri cubi – autoturisme care sunt scutite în prezent.
Se vor majora si taxele pentru diverse servicii.Astfel, certificatul de urbanism pentru un teren de până în 150 de metri pătraţi va costa din 2010, cinci lei, faţă de trei lei în prezent.
Cei care realizează venituri din profesii liberale, managerii şi asociaţiile familiale ar putea contribui la sistemul unitar de pensii. Măsura este prevăzută în legea pensiilor şi ar putea intra în vigoare de anul viitor.
Pe langa toate aceste masuri, Guvernul planieste majorarea taxei pe valoare adăugată din 2010, masura care ar lovi puternic in buzunarul si asa destul de gol al Romanilor.
Congresul fondator al Confederaţiei Sindicale Internaţionale (CSI), a hotărât mobilizarea anuală a mişcării sindicale internaţionale, în cadrul unei zile de acţiune mondială pentru MUNCA DECENTĂ.
La iniţiativa CSI, an de an, în data de 7 octombrie dar şi în săptămânile care o preced, confederaţiile sindicale din întreaga lume organizează o serie de manifestaţii, dezbateri, evenimente, informări etc., a căror menire este să accentueze importanţa majoră pe care o are MUNCA DECENTĂ.
Obiectivul acestor manifestaţii este să determine guvernele şi organizaţiile patronale din întreaga lume să conştientizeze faptul că orice persoană trebuie aibă un loc de muncă care să îi permită să ducă o viaţă demnă şi să răspundă nevoilor sale esenţiale.
Anul acesta, Ziua Mondială a Muncii Decente se va derula sub auspiciile celei mai mari crize care a existat de mai bine de o jumătate de secol.
In Romania, astazi au loc ample manifestatii sindicale. Mii de sindicalişti din toată ţara protesteaza astăzi în Capitală. Oamenii sunt nemulţumiţi de legea salarizării unice pe care o consideră umilitoare.
Sindicaliştii sunt nemulţumiţi de scăderea veniturilor angajaţilor din sistemul bugetar odată cu intrarea în vigoare a Legii unitare de salarizare, de trimiterea în concediu neplătit timp de 10 zile a salariaţilor din domeniul public în perioada octombrie – decembrie 2009 şi de concedierea unui număr mare de salariaţi anunţată pentru anul 2010.
Sa vedem ce spun protestatarii:
Dupa cum au anuntat cu mai multe saptamani in urma, bugetarii au declansat greva generala. Poliţiştii, cadrele medicale, profesorii şi funcţionarii publici, in total aproximativ 800.000 de oameni au declansat cea mai puternica miscare de protest de dupa 1989. Toate federaţiile sindicale s-au aliat pentru a protesta împotriva legii unice de salarizare.
Pe langa aceasta revendicare sindicalistii mai au, sa spunem niste “of -uri”. Iata ce spun liderii de sindicat “Am fost minţiţi ca la uşa cortului. Nu se poate ca un Guvern să facă anumite promisiuni şi să nu le respecte. Timp de trei luni de zile am venit cu soluţii palpabile, tehnice. Nu s-a ţinut cont de nimic din ceea ce am propus noi”.
Foarte interesante aceste declaratii, care nu mai au nevoie de nici un comentariu, pentru ca vorba aceea, actualii guvernanti nu si-au propus sa scoata tara din criza…
Aboneaza-te la RSS 
Newsletter 
Ultimele comentarii