Zilele acestea, se implinesc 549 de ani de la prima atestare documentara a Capitalei Romaniei: Bucuresti.
Primul document care vorbeste despre oras dateaza din secolul al XV-lea (20 septembrie 1459) si este un act prin care domnitorul Vlad Tepes confirma o donatie facuta unor boieri.
Stabilirea resedintei domnesti la Bucuresti in perioada domnitorului Vlad Tepes, a avut un rol determinant in evolutia ulterioara a urbei. Astfel, din secolul al XV-lea se inregistreaza o dublare a suprafetei orasului. Apar cartiere noi, ocupate de mestesugari. In zona numita azi Sf. Gheorghe erau cuptoarele mesterilor fierari, la Piata Unirii - Zona Coltea erau cuptoarele mesterilor olari, iar pe malurile Dambovitei se stabilesc tabacarii.
In partea de nord a Curtii Domnesti se stabilesc negustorii, cojocarii, croitorii. Principalul vad comercial si mestesugaresc devine “Ulita Mare”, strada Lipscani de azi, atestata documentar din 5 iunie 1589.
Astazi Bucurestiul este cel mai mare oras al Romaniei si principalul centru economic si cultural al tarii. In plan international, cel putin in ultimii ani, orasul a capatat o importanta aparte, in conditiile in care a gazduit o serie de evenimente politice internationale de anvergura din care amintesc doar Summit-ul NATO din primavara acestui an.

Dincole de istorie, evolutie sau realitatea statistica contemporana, Bucurestiul este spatiul in care traim si muncim zilnic. Orasul, cu plusurile si minusurile sale este casa noastra.
De cand ma stiu, traiesc in acest oras, am crescut aici, am fost martorul evolutiei sale in ultimii 35 de ani. Il iubesc, asa cum este el azi, cu aglomeratie, cu masini multe, cu zgomot, desi imi aduc aminte cu nostalgie carierul meu, Drumul Taberei in urma cu mai multi ani.
Atunci, printre blocuri rar trecea cate o masina, iar strada mea, Aleea Campul cu Flori, era toata locul nostru de joaca. Imi amintesc cu placere jocurile copilariei noastre, printre schelele si materialele de constructie folosite la construirea blocurilor din jur, fara a tine seama de pericole care ne pasteau la fiecare pas. Sub ochii mei de copil cresteau blocurile din cartier, acele “cutii de chibrituri” in care a crescut generatia noastra.
Cum spuneam, cu bune si cu rele, Bucurestiul este orasul nostru, il iubim as cum este, dar trebuie ca fiecare dintre noi sa avem mai multa gija de el.
Asadar, la multi ani Bucuresti, la multi ani bucuresteni!
Interes: 11% [?]
Comentarii recente