Am primit un mesaj de la un cititor al meu, Alin, care imi scrie ca abia asteapta  sa vada ce o sa se intample in aceasta tara, atunci cand cei de varsta lui vor iesi in strada sa isi cera drepturile. 
Alin are 23 de ani, adica cu trei ani mai mult decat aveam eu in decembrie 1989. Atunci, am iesit in strada, am stat la baricada de la Inter, m-am urcat pe tancuri si impreuna cu alti asemenea mie, am intrat pe 22, in fostul sediu al Comitetului Central. Curajul, poate si inconstienta varstei, dar cu siguranta dorinta de libertate, m-au facut atunci sa nu ma gandesc la nimic din ceea ce ar fi putut sa mi se intample.
 Poate lucrul cel mai de pret pe care il are un tanar, este libertatea de gandire  si spiritul inocent.
Acum dupa douazeci de ani de la revolutia din decembrie, iata ca o noua generatie de tineri isi pune problema sa prcocedeze asa cum am facut noi in ’89. Este grav ca s-a ajuns aici, este grav ca societatea romaneasca are nevoie de multa suferinta pentru a intelege ce este bine si ce nu pentru ea.
Ma bucura insa atitudinea  cititorului meu si sunt convins ca tanara generatie de azi,  in era informatiei, a internet-ului, a comunicarii va avea mult mai mult decat noi, in schimbarea in bine a Romaniei.

Popularity: 7% [?]