Avem o criza de autoritate a statului ?
Uncategorized 24 Septembrie, 2009Vorbeam zilele trecute despre criza de autoritate a Statului Roman. Din pacate, constat pe zi ce trece ca aceasta criza se adanceste. Ma uit in Constituita Romaniei si vad ca la articolul 2 se vorbeste despre “suveranitate”. Teoriile moderne despre suveranitate nu se mai fundamenteaza astazi neaparat pe elemente precum teritoriu si populatie, ci iau in considerare calitatea serviciilor publice de baza prestate de stat propriilor sai cetateni.
Daca analizam modul in care reuseste Statul Roman sa isi satisfaca cetatenii prin serviciile publice de baza (justitie, ordine publica, sanatate, educatie etc), atunci potrivit acestei noi teorii, suveranitatea nationala, devine astazi in Romania, un concept lipsit de continut.
Din pacate actualii guvernanti chiar nu inteleg aceste lucruri si nu fac nimic sa le indrepte.
Interes: 9% [?]
Aboneaza-te la RSS 
Newsletter 
24 Septembrie, 2009 la 4:57 pm
Cum ţara a intrat în făgaşul normal de funcţionare: a venit şi a doua tranşă de la FMI, odată cu iluzia că această ţară este responsabil guvernată, trebuia să încercăm dacă (de dragul infinitivului, măcar) ne mai descurcăm cu schimbarea agendei publice? Eu cred că nu. România, este un pacient remanent ce nu mai răspunde la panaceuri! Desigur, putem înţelege politic demersul propus. Ne lasă rece, însă, discursul de manual…E clar că cineva ne consideră idioţi. E clar că cineva confundă schimbatul periodic al şosetelor cu schimbarea opiniilor. Politice, evident…
25 Septembrie, 2009 la 7:53 am
Am citit si eu niste analize foarte interesante in Forbes despre cum se calculeaza acesti indici.
Apareau acolo in top tari, din Africa, in care statul practic nu mai exista! Si, intr-adevar, un stat exista atata timp cat raspunde nevoilor cetatenilor sai.
TUTUROR CETATENILOR!
Iar aici apare problema… ca pe meleagurile mioritice, unora, statul le raspunde si la 3 noaptea daca vor capsuni cu frisca si altora nu le raspunde nici dupa 15 ani cand isi cer un drept de baza (cum ar fi cel de proprietate) in justitie.
Cum ne putem apara de pierderea asta permanenta din “suveranitatea” statului?