Pe 9 octombrie 1941 a inceput deportarea evreilor din Romania, in vagoane de marfa incuiate, ce au luat drumul catre Transnistria si Auschwitz. Au murit de epuizare, frig, foame, boli sau de glont intre 280.000 si 380.000 de evrei. De asemenea, peste 25.000 de rromi au fost deportati, iar dintre acestia mai mult de 11.000 si-au pierdut viata. Holocaustul a fost recunoscut de autoritatile romane in 2004, pe baza concluziilor formulate de Comisia speciala pentru studierea Holocaustului, comisie condusa de laureatul premiului Nobel Elie Wiesel.

Comemorarea de astazi este un semn de respect şi solidaritate faţă de suferinţa celor care au cunoscut Holocaustul, cu toate ororile sale.

România şi-a asumat memoria trecutului. În ultimii ani au fost înregistrate o serie de paşi importanţi pentru scoaterea la lumină a paginilor de istorie înnegurate. S-a reuşit punerea în practică a celor mai importante recomandări ale raportului Comisiei Wiesel.

 Institutul pentru studierea Holocaustului din România are o activitate remarcabilă. Există acum un manualul pentru studierea în liceu a Holocaustului astfel ca tinerii să cunoască adevărul despre acele momente dramatice, despre acei ani de teroare. Grupuri de profesori, studenţi, tineri politicieni vizitează an de an Yad Vashem iar cooperarea instituţiilor din România cu Muzeul Holocaustului din Washington este deosebit de intensă. În curând va începe construcţia la Bucureşti a unui monument comemorativ al victimelor Holocaustului.

 Actele de barbarie din timpul Holocaustului nu au voie să se mai repete vreodată. Holocaustul nu poate fi negat, nu poate uitat, nu trebuie repetat. De aceea, trebuie să luptăm împotriva oricăror forme de discriminare şi intoleranţă. Avem cu toţii datoria de a împiedica orice manifestări generate de diferenţe de rasă sau religie.

O societate democratică îşi cunoaşte şi îşi recunoaşte istoria. Totodată, isi asumă si greşelile trecutului pentru a nu le repeta în viitor.

 Apartenenţa noastră la Europa Unită înseamnă şi responsabilitatea pentru respectarea deplină a valorilor umane, a demnităţii tuturor semenilor noştri.

Popularity: 3% [?]

In fiecare dimineata 200.000 de masini traverseaza, cea mai cunoscuta intersectie din Romania: intersectia de la “Razoare”.

Fiecare sofer care are drum in aceasta zona, stie ce inseamna aceasta intersectie. Minim 40 minute in fiecare dimineata sau dupa orele 16.30 pana in jurul orelor 20.00, sunt nevoiti soferii sa le petreaca in nebunia de la Razoare. Din pacate, zona nu poate fi ocolita, neexistand nici o ruta secundara. Discutam aici despre principala „poarta de acces” in si dispre cartierul Drumul Taberei.

De ani de zile situatia acestei intersectii este aceeasi. In cartier, oamenii au ajuns sa glumeasca si sa spuna ca indiferent in ce zona a orasului ai treaba, daca ai trecut de „Razoare”, inseamna ca ai ajuns. Oamenii coboara din mijloacele de transport inainte de intersectie  si se deplaseaza pe jos pana dincolo de ambuteiajul creat in intersectie, sau in unele cazuri chiar pana la „Eroilor”.

Din pacate, cartierul Drumul Taberei este poate unul dintre cele mai vaduvite din punct de vede al infrastructurii de transport, ceea ce face ca acest cartier sa fie practic „rupt” de restul orasului.

In tinp, masurile luate in legatura cu vestita intersectie nu au dat nici un rezultat. Crearea sensului giratoriu a fost doar un „paleativ” pentru ceea ce inseamna traficul din zona, pentru ca numarul masinilor, in permanenta crestere, a facut ca ambuteiajele sa nu dispara.  

Solutii in zona exista. Personal consider ca, pentru aceasta zona, este absolut necesara realizarea unor sisteme rutiere morderne alcatuite din mai multe pasaje, care sa insemne practice regandirea traficului in toata zona. Din cate stiu, exista un proiect in acest sens, iar specialistii l-au realizat, spun ca problema afluentei in zona Razoare  ar putea fi astfel rezolvata definitiv.

Pana la existenta unui astfel sistem rutier, ne ingramadim cu totii in continuare in celebra intersectie, visand cu ochii deschisi la un viitor pasaj in zona. Personal, am sa sustin cu tarie acest proiect, in concordanta cu alte lucrari de infrastructura a transportului in cartier, cum ar fi deja celebrul de acum, “Metrou in Drumul Taberei”.

Popularity: 4% [?]

Astazi, as dori sa ii raspund domnului Ioan Pop, din Drumul Taberei, care mi-a transmis cateva dintre parerile dumnealui in legatura cu modul in care am fost prezentat, intr-un material dedicat explicarii “votului uninominal. ”

In primul rand as dori sa va multumesc pentru faptul ca urmariti ceea  ce scriu eu pe blog, dar si pentru sugestiile facute .

As dori insa sa fac si unele precizari.

Sunt mandru de faptul ca am crescut in Drumul Taberei si mai mult, de cand ma stiu locuiesc si imi desfasor activitatea aici. Nici un moment nu am incercat sa prezint cartierul  meu altfel decat este el. Si anume un cartier de gospodari, un cartier in care traiesc foarte multi oameni tineri care muncesc zi de de zi, dar si multi oameni care din  punctul meu de vedere si-au facut datoria fata de societate cu varf si indesat.

Nu sunt si nu am fost niciodata “un baiat de cartier”, in schimb, am fost, sunt si voi fi intotdeauna un “baiat din cartier”.

In ceea ce priveste problema „cravatei”. Va spun cu cea mai mare sinceritate ca acest accesoriu vestimentar nu imi este foarte prieten, fapt pentru care port cravata in ocazii rare, doar atunci cand protocolul este foarte strict. De aceea si in fotografiile despre care vorbiti nu port cravata. De altfel, nu consider ca acest accesoriu, sau oricare altul, ma face altfel decat sunt eu in realitate. Cred cu tarie, ca o minte ascutita cum spuneti dumneavostra se poate ridica si din Drumul Taberei  si nu are nevoie de o anumita „impachetare ” pentru a face ceva pentru cei care locuiesc in aceasta zona.

Eu nu doresc altceva decat sa imi duc la capat munca in Parlament pe care am inceput-o in 2004, si sa reusesc sa mai transform in realitate o serie de proiecte, in domeniul administratiei, pe care le consider vitale pentru Bucuresti si implicit pentru Drumul Taberei.

Asadar, stimate domnule Pop, va multumesc din suflet pentru parerea dumneavostra si va astept oricand sa reveniti.

Popularity: 4% [?]

Mai avem aproape o luna pana la inceperea campaniei electorale. Este clar insa ca aceasta a inceput. Si a inceput in stilul deja cunoscut, prin utilizarea in masa a sondajelor de opinie.

Personal admir si respect in mod deosebit munca sociologilor si a cercetatorilor in domeniu. Insa observam cu totii, faptul ca cu ocazia diferitelor alegeri, fie ca au fost locale, parlamentare sau europarlamentare, sondajele de opinie au fost folosite ca o adevarata arma electorala.

            Se pare ca nici de aceasta data nu suntem scutiti de acest fenomen si asistam de cateva zile la aparitia a tot felul de sondaje de opinie a caror realitate este greu de stabilit. In principiu sunt de acord cu aparitia acestor sondaje. Nu am nimic impotriva lor. Problemele apar insa in momentul in care fiecare dintre ele se contrazic cu celelalte si sunt livrate publicului, asa cum spuneam  ca o adevarata “arma electorala”.

            Care este scopul acestor actiuni? Foarte simplu: manipularea electoratului.

Sunt convins insa de un lucru. Ideea ca cetateanul este influentat de cifre cosmetizate este doar o legenda si reperezinta o sfidare a bunului simt al omului care voteaza asa cum ii dicteaza constiinta. Imi este extrem de greu sa cred ca alegatorul va fi influentat de false cifre, mai ales acum cand are in fata nu o lista a unui partid, ci oameni.

Asadar, astept mai multa intelepciune din partea unora care incearca prin aceste asa numite “cercetari sociologice” sa obtina bunavointa cetatenilor si doresc sa asistam cu totii la o campanie electorala civilizata.

Popularity: 3% [?]

Luni, 29 septembrie, Bucuresti.

Toata suflarea fotbalistica din Romania este in fierbere. E saptamana de cupe europene. Pentru prima oara in istorie avem doua echipe in Liga Campionilor si nu mai putin de cinci in Cupa UEFA. Atmosfera este incinsa, mai ales dupa rezultatele “granzilor bucuresteni ” din Cupa UEFA, dar si dupa „faptele de eroism” ale suporterilor dinamovisti din Olanda.

Declaratiile curg, din partea jucatorilor, suporterilor, dar si conducatorilor. Discursurile  acestora le stim:  “vom face,…. ne vom califica, ….in tur a fost un accident…investitii,…echipa…arbitri…etc.”.

Si au venit meciurile. Marti si miercuri a fost dusul cald. Echipele noastre din „Liga”, au aratat ca Europa trebuie sa tina cont si de noi. Desi stelist, inversunat, nu pot sa nu recunosc meritele Clujului.

In zilele de „Liga”, am avut cu totii senzatia ca am ajuns unde trebuia. Am simtit ca seriozitatatea celor doua cluburi  s-a vazut si pe teren. Steaua, ca intotdeuna, nu ne-a dezamagit, a jucat bine si a adus puncte asa cum o face de ani buni.

Din pacate, a venit si ziua de ieri, zi a carei cuvant de ordine a fost ZERO. Asta au fost cele cinci competitoare ale noastre in „UEFA”.

Declaratiile conducatorilor, scandalurile permanente, schimbarile de antrenori, nu stiu ce exact, …ne-au adus aici.

Dincolo de rezultate si de tristetea provocata de acestea, ramane un gust amar.

În ultimile saptamani, intreaga mass-media, dar si toata suflarea fotbalistica a stat cu ochii pe decizia UEFA in cazul suporterilor dinamovisti. Dinamo a scapat, doar cu un ultim avertisment, iar suporterii au promis ca vor fi cuminti. Dupa meciul de aseara insa, lucrurile nu au stat chiar asa. Mai mult, la cativa kilometri distanta, in Giulesti, rapidistii au dat o adevarata „reprezentatie”, atacand oficialii rapidisti si nu numai.   

Inteleg supararea de suporter, inteleg frustrarea, dar nu inteleg sub nici o forma aceste fapte de huliganism. Ne mandrim ca am speriat Europa cu sapte echipe in cupele europene, ne mandrim ca vin in Romania mari echipe ale continentului, iar apoi dam cu piciorul la tot ce am realizat in ani multi de munca.

Unde mai este bucuria jocului? Unde mai este bucuria spectacolului? Unde este este fair-play –ul?

M-a impresionat profund gestul jucatorilor Fiorentinei la finalul meciului de marti, cand dupa 90 de minute istovitoare, asezati pe doua randuri, au salutat componentii echipei noastre, intr-o incununare a ceea ce numim „fair- play”.

Frumos cuvant, cu semnificatii multiple si complexe. Apropo. Cand eram copil, in salile de sport din Bucuresti dar si pe stadioane erau reclame care indemnau la fair-play. Dumneavoastra ati mai vazut asa ceva pe stadioanele noastre in ultimii ani?

Popularity: 5% [?]

Zile trecute a avut loc la Cercul Militar Naţional, prima adunare generala a Membrilor Asociaţiei de Caritate din Armata României – „Camarazii”

Popularity: 3% [?]

Astazi este 1 octombrie, ziua in care universitatile romanesti isi deschid portile. Iata ca, incepand de astazi nici studentii nu isi mai petrec zilele in voie si incep cursurile.

700.000 de studenţi şi 28.000 de profesori din învăţământul de stat şi privat, 56 de universităţi de stat şi 28 de universităţi particulare acreditate,sunt cifrele acestui nou inceput.

Pentru aceste cateva mii de studenti, astazi este prima lor zi in sistemul de invatamant universitar. Ei sunt bobocii, care incep o noua etapa in procesul de pregatire personala dar si o noua etapa in viata. Multi dintre ei, din alte zone decat centrele universitare, sunt nevoiti sa se adapteze vietii de camin, departe de parinti, cu responsabilitati si griji sporite.

De aceea, cred eu, ca pentru acesti tineri, anii facultatii sunt si cei ai definitivarii maturizarii.  

La acest nou inceput, trebuie sa nu uitam ca acesti tineri reprezinta viitorul acestei tari si in acest sens, trebuie sa avem în vedere două aspecte importante ale dezvoltarii sistemului universitar roimanesc.

 Pe de o parte, educatia trebuie sa fie dublata de cercetare iar pe de alta parte, evolutia sistemului universitar trebuie sa tina cont de realitatile socio-culturale ale Romaniei de azi.

Asadar, pentru boboci, dar si pentru ceilalti, le transmit mult success si sa aiba numai rezultate bune!

Popularity: 3% [?]