Am avut  zilele trecute mai multe intalniri cu oamenii din cartier, ocazii cu care am discutat cateva probleme cu care se confrunta locuitorii unuia dintre cele mai mari cartiere din Bucuresti: Drumul Taberei.

Una dintre problemele care s-a desprins din aceste discutii este cea a drumurilor sau mai corect spus, a asfaltarii acestora.

Pe langa faptul ca asfaltarea unora dintre strazile din cartier s-a facut numai in perioade electorale, pe langa faptul ca aceste lucrari au fost reluate  aproape in fiecare an , pe aceleasi artere principale, oamenii se plang de faptul ca arterele secundare au fost total ignorate.

Nu am putut decat sa le dau dreptate interlocutorilor mei, in conditiile in care, in cartier exista strazi, stradute si alei dintre blocuri (adica acelea care sunt in competenta primariei de sector) care nu au vazut de aproape douazeci de ani, nici macar o plomba, cat despre o reabilitare totala nici nu poate fi vorba…

Din pacate, sunt foarte multe strazi in aceasta situatie. Un astfel de caz, mi-a fost semnalat de un locuitor al strazii Pravat. Domnul in cauza imi scria faptul ca aceasta strada nu fusese reparata de cel putin 15 ani. Verificand in actele primariei, am descoperit ca domnul avea dreptate, mai mut strada in cauza nu se afla nici in planul de reparatii pentru anul in curs.

Cu siguranta , intrebarea care se naste este de ce? Care este cauza? Primul lucru la care te gandesti, este lipsa banilor. Din cate stiu eu insa, motivul acesta nu poate fi sub nici o forma folosit, pentru ca bani au tot fost pe la Primarie. Sa fie un management defectuos? Oare?

Nu am mai cautat prea mult raspunsul si am incercat sa miscam un pic lucrurile . Asa ca am cerut colegilor mei, cosilieri locali la Sectorul 6 sa realizeze o situatie a tuturor strazior acestea uitate de toata lumea, timp de mai multi ani, in vederea introducerii lorcu prioritate  in planul de investitii pe anul 2009.

Oamenii care locuiesc pe aleile si stradutele dintre blocuri sunt si ei cetateni ale acestui sector, sunt si ei platittori de taxe , ca si cei care locuiesc pe bulevardele mari, asadar trebuie sa beneficieze de aceleasi conditii.   

Popularity: 5% [?]

Am asistam alaturi de intreaga suflare stelista la ultimele evenimente de la clubul pe care il iubim atata de mult. Au fost doua saptamani mai mult decat urate, in echipa noastra ne-a adus destul de multe deziluzii.

La finalul acestei perioade tragem linie si vedem cu ce ramanem sau ce am realizat : putin , extraoidinar de putin.

Mai grav insa, este faptul ca ne-am pierdut un crampei de speranta. Acel “Lacatus, Lacatus” pe care il strigam tot stadionul in momentele grele ale echipei, acum nu mai are aceeasi rezonanta. Il strigam ca o speranta de mai bine pentru echipa dar si ca o amenintare pentru adversari. Acum, simt ca nu mai este acelasi lucru. Exact asta am simtit in repriza a doua a meciului cu Lyon, atunci cand parca Am simtit cu totii ce deznodamant vor avea zilele urmatoare pentru idolul nostru.

Acum stim: Marius nu mai este antrenor la Steaua. El a ramas insa, in sufletele noastre pentru ca  suporterii stelisti i-au oferit „un contract pe viata” .

Te iubim Marius si te asteptam inapoi, in alte vremuri, in alte conditii cand ne vei putea demonstra ca rauvoitorii s-au inselat in privinta  ta.

Pentru moment, noua stelistilor nu ne mai ramane decat sa speram. Astazi, in „coltul sahistilor” din Parcul Drumul Taberei, parerile erau impartite in privinta sanselor de reusita a lui Dorinel la Steaua. De data asta, cartierul nu e foarte convins.. Locul in care „se face lotul Stelei” parea destul de sumbru.

Cu toate acestea, asa cum stim speranta moare ultima iar noi, stelistii speram ca echipa sa isi revina. Apropo. Vine meciul cu Dinamo. Ce moment mai bun pentru revenire ar fi? Care ar fi cel mai frumos debut pentru Dorinel ca principal la Steaua? Victorie cu Dinamo. Acest gand deja ne incolteste in minte iar sufletul tresare. Intreaga suflare stelista fibreaza. Asadar: hai Steauam si succes Dorinele!!!

Popularity: 6% [?]

Am mai vorbit si cu alte ocazii despre acest subiect, dar importanta sa deosebita ma face sa revin asupra lui, mai ales in conditiile in care viata noastra de zi cu zi, ne aduce tot felul de dovezi in legatura cu faptul ca problema este una serioasa.

Ieri, in plin centrul orasului, a fost prins de politie un tanar, care incerca sa vanda un pistol de tip Mauser, calibrul 7,65 milimetri, din timpul celui de-al doilea război mondial, în perfecta stare de funcţionare.

            Persoana in cauza urma sa vanda pistolul unei persoane cu care se intalnea în apropierea Mitropoliei Capitalei, unde mii de oameni participau la slujba închinată Sfântului Dimitrie.  Pericolul era in aceste conditii, unul imens.

            S-a discutat destul de mult in ultima vreme pe marginea subiectului, in contextul existentei a numeroase incidente  care s-au soldat cu morti si raniti, provocate de arme a caror provenienta era una dubiosa.

            Si in acest caz, se pune problema provenientei armei dar mai ales, a scopului cu care aceasta urma sa fie cumparata.

Indiferent de situatie, faptul in sine este unul grav si ridica iarasi, problema sigurantei bucuresteanului.

Sunt bucuros totusi ca Politia a reusit sa inlature pericolul in acest caz, dar ma gandesc in acelasi timp la faptul ca legislatia in domeniu ar trebui inasprita. Ar trebui poate, schimbata un pic si legislatia privitoare la organizarea activitatii politiei, astfel incat reprezentantii acestei sa aiba posibilitati mai multe de a asigura siguranta cetatenilor.

Popularity: 7% [?]

Astazi este Ziua Armatei, zi specială pentru toţi militarii români. Este, deja, o traditie incetatenita de multa vreme ca fiecare armata sa aiba o sarbatoare a sa, recunoscuta si respectata de toti cetatenii tarii in slujba careia se afla.  Fiecare zi a unei armate reprezinta, astfel, un moment important, impregnat de simbolismul si semnificatiile proprii doar acestei institutii, cu un rol deosebit de important intre structurile fundamentale ale oricarui stat modern.

La noi, la romani, in fiecare an, la 25 octombrie, se sarbatoreste Ziua Armatei.

Ce semnifica insa aceasta mare sarbatoare pentru Armatei Romane?

25 octombrie 1944 este, asa cum am invatat ani la rand la orele de istorie, ziua in care a fost eliberata in 1944 “ultima palma de pamant romanesc de sub ocupatia hitlerista” (desi Basarabia reintrase inca din vara sub ocupatie sovietica) .

Putina lume stie insa un alt amanunt determinant de altfel pentru istoria ulterioara a zilei. 25 octombrie  care este si  ziua de nastere a suveranului Romaniei, Regele Mihai I. Este usor de imaginat ca desfasurarea operatiilor militare ar fi permis ca momentul eliberarii complete a teritoriului sa survina fie pe 24 sau pe 26 octombrie, dar militarii armatei regale au considerat oportun acest gest de deferenta fata de cel ce jucase un rol determinant in actul de la 23 August de intoarcere a armelor impotriva Germaniei. In fond, ei depusesera juramantul fata de “Neam, tara si Tron”.

Asadar iata substratul alegerii acestei zile, drept ziua in care sarbatorim armata noastra, are la baza o semnificatie destul de reprezentativa pentru ceea ce inseamna si inseamna si azi  armata  si militarii nostri.

Dincolo de toate acestea, urez tuturor militarilor romani, la multi ani si felicitari cu ocazia acestei zile.  

Popularity: 7% [?]

Zilele trecute vorbeam despre asa numita “Lege a mamelor,” despre care presa a amintit destul de mult in ultimele zile. Aseara insa, am primit in audienta un domn foarte simpatic cu care am avut placerea sa discut ceva mai mult timp. Domnul in cauza mi-a spus un lucru foarte interesant si anume ca legea despre care vorbim nu este legea mamelor din punctual sau de vedere, ci dimpotriva, este “legea tatilor.”

Am intrebat de ce si mi-a spus ca dumnealui asa considera in conditiile in care bugetul intregii familii are de castigat de pe urma acestei legi, iar in perioada in care mamica in cauza beneficiaza e respective indemnizatie, taticul nu trebuie sa faca eforturi suplimentare.

Cu siguranta, in conditiile vechii reglememtari, tatii erau cei care trebuiau sa faca eforturi suplimentare saa caute si alte surse de venit pentru a mentine ehilibrul bugetului familiei. Iar petentul meu, spunea ca el este unul dintre cei care au trecut prin acesta situatie, dup nasterea primului copil al familiei.

Dupa ce am terminat audienta am stat si m-am gandit ca de fapt s-a gresit cand actul normativ a fost numit legea mamelor, pentru  ca el trebuia considerat “Legea familiei.”

Popularity: 7% [?]

Am vorbit in mai multe randuri despre problema traficului in Bucuresti, despre nebunia din intersectia de la “Razoare ” din fiecare dimineata.

Astazi, as dori sa vorbesc despre un alt aspect al problemei: transportul in comun. Dimineata in mai toate statiile regiei locale de transport asistam la scene incredibile, scene care cu siguranta nu au ce sa caute in peisajul unui oras european, asa cum se doreste  a fi Bucurestiul. Femei, copii, varstnici alerga intr-un suflet dupa un mijloc de trasport. Nu mai vorbesc de zilele in care conditiile meteorologice nu sunt cele mai favorabile… (ploaie, ninsoare…)

 Oamenii intarzie la servici , la scoala sau oriunde au treaba. Drumul Taberei este unul dintre cele mai mari cartiere din Bucuresti, avand aproape 200.000 de locuitori, iar in cartier intra zilnic alte cateva mii de oameni din comunele limitrofe. Toti acesti oameni, sunt nevoiti sa foloseasca transportul in comun de suprafata, ceea ce indica clar faptul ca acesta nu poate face fata acestei situatii

Singura solutie in aceasta situatie este cu siguranta, transportul public subteran. Proiectul metroului din Drumul Taberei nu este unul nou sau necunoscut.

Prin executia si punerea in functiune a acestui proiect, se va putea rezolva preluarea fluxului de calatori, pe directia spre centru si se va descongestiona traficul general de pe artera Drumul Taberei prin diminuarea numarului de vehicole de transport in comun si in special prin renuntarea la liniile de troleibuze de pe aceste artere.

Viitoarea linie de motrou ar trebui conform proiectul sa aiba urmatoarele stati: Ghencea, Raul Doamnei, Tg. Neamt, Romancierilor, Parcul Drumul Taberei, Drumul Taberei 34, Favorit, Orizont, Academia Militara, Eroilor 2, Hasdeu, Cismigiu, Universitate 2.

Cu siguranta metroul este solutia ideala pentru cartierul Drumul Taberei.

In ceea ce priveste proiectul in sine, din cate stiu, au inceput procedurile legale de licitare, contractare etc., proceduri prealabile constructiei efective. Nu ne ramane altceva de facut decat sa sustinem acest proiect si sa incercam  sa urgentam derularea sa.

Popularity: 6% [?]

Iata ca o deja legea votata in Parlament zilele trecute, a fost deja botezata de reprezentantii mass-media: Legea mamelor.
Sunt bucuros ca proiectul de lege pe care l-am initiat anul trecut a devenit realitate si are calitatea de lege.
Incepand din primavara anului trecut am inceput sa lucrez alaturi de colegii mei la acest proiect de lege, a carui ideea venit in urma unei audiente in care o tanara mamica mi-a explicat pe larg situatia financiara  dificila in care se afla, situatie determinata tocmai de faptul ca devenise mamica.
Am fost foarte incantat cand la scurt timp, in Parlament, mai multi colegi au avut aceeasi idee si au depus la randul lor o alta propunere legislativa pe aceeasi tema. Am considerat necesar sa ne unim eforturile si impreuna sa scoatem o lege care sa faca dreptate mamelor. Astazi, “Legea mamelor”, are ca ”parinti” peste 20 de parlamentari din aproape tot spectrul politic
Legea prevede ca femeile care intră în concediu de maternitate pot primi, la alegere, pe o perioadă de doi ani, o indemnizaţie lunară de 600 de lei sau, opţional, 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni.
In conditiile in care vorbim in Romania despre un puternic fenomen de imbatranire a populatiei, era normal ca mamele si in special tinerele mame, sa fie incurajate sa isi doreasca sa dea nastere unui copil, fara a suferi repercursiuni majore  de ordin financiar.

Popularity: 14% [?]

Revin astazi la o problema pe care am mai abordat-o si in trecut, dar care este deosebit de importanta pentru locuitorii Bucurestiului si in special ai Sectorului 6: traficul.

Fiecare dintre noi petrecem zilnic ore bune in traficul infernal din Capitala si ne intrebam unde se poate ajunge, in conditiile in care zilnic, in Bucuresti, sunt inmatriculate peste 1000 de noi autoturisme. Este clar ca infrastructura rutiera a orasului este depasita de numarul extrem de mare de masini.

Un alt aspect destul de evident este ca, nici autoritatile locale in ultimii ani nu au facut toate efroturile pentru a evita aceasta situatie sau macar pentru a o imbunatati. Vedem acum incercari  de rezolva problema,  prin construirea a tot felul de pasaje sau alte asemenea solutii. Cu siguranta ele vor avea succes, dar cred ca si noi, cei care ne deplasam zilnic prin oras ar trebui sa avem o alta abordare asupra problemei. Si cand spun asta, ma refer in special la solutii alternative pentru deplasare.  

 Este clar ca solutia vehicolelor pe doua roti este una viabila si care merita pusa in practica, mai ales ca avem exemplul numeroaselor mari orase europene care au aplicat cu succes aceasta solutie.

Analizele de trafic, dar si cercetarile sociologice facute in Bucuresti in acest sens, arata clar  ca bicicleta poate constitui un mijloc de transport alternativ, un mijloc de transport care poate ajuta la imbunatatirea traficului  in Bucuresti.

Mai mult decat atat, costurile de achizitonare si apoi de intretinere a unei biciclete nu pot fi sub nici o forma comparate cu cele necesare pentru un autoturism.

Pe de alta parte insa administratia locala ar  trebui sa ia masuri pentru incurajarea utilizarii acestor mijloace de transport, prin oferirea unui minim de conditii  celor care doresc sa utilizeze astfel de mijloace de transport. Ma refer aici in special la locuri de parcare speciale.

Consider ca utilizarea bicicletei este o solutie pentru decongestionarea traficului din Capitala, o solutie ecologica si care poate conduce si la imbunatatirea gradului de sanatate a populatiei.

Popularity: 9% [?]

Intr-o lume cenusie, in care stirile despre tot felul de nastrusnicii tin prima pagina a ziarelor, iar apropierea campaniei electorale face ca toate componentele societatii romanesti sa resimta din plin acest eveniment, iata ca o stire „face lumina „ : patru elevi români medaliaţi la Olimpiada Balcanică de Informatică au plasat România pe primul loc pe naţiuni

          Lotul naţional de informatică al României a obţinut patru medalii la a XVI-a ediţie a Olimpiadei Balcanice de Informatică, desfăşurată în Macedonia, în perioada 2-8 octombrie.

          Medaliile de aur au fost cucerite de Filip-Cristian Buruiană (Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi) şi Victor Rusu (Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti).

Medalia de argint a fost câştigată de Ciprian-Alexandru Simion, iar cea de bronz de Octavian Alexandru Tandrău, ambii de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. Toţii componenţii echipei sunt elevi în clasa a XII-a.

Performanta lor este cu atat mai notabila cu cat la concursul din acest an, au participat peste 40 de concurenţi din 10 ţări, iar in clasamentul pe naţiuni, România a ocupat prima poziţie.

Felicitari tinerilor nostri, care ne demonstreaza inca o data, ca totusi Romania inca „produce” valori.  

Popularity: 4% [?]

Sambata dupa amiaza, la mine in Drumul Taberei, toata lumea era conectata la atmosfera meciului. Cu mic cu mare, tanar sau batran, femei sau barbati , peste tot oamenii discutau numai de meciul echipei nationale. Si eu , ca si multi alti romani, asteptam cu nerabdare meciul.

Asa cum se intampla de fiecare data, cei 22 de milioane de selectioneri si-au facut datoria. Fiecare dintre noi creionam o formula de echipa, pregateam cu asiduitate partida si ne imaginam tot felul de scheme pentru a bloca pe unul sau altul dintre francezi.

Iata ca a sosit si ora meciului. Cartierul a vibrat puternic la golurile baietilor nostri, iar eu alaturi de prietenii mei ne faceam deja planuri pentru sarbatoarea din Piata Universitatii. Pret de jumatate de ora am avut iarasi sentimentul acela de mandrie nationala si in acelasi timp de forta. Se putea. Echipa juca, baietii se descurcau bine. A venit insa finalul primei reprize si apoi chinuitoarea repriza secunda.

Dupa meci am ramas sa ma gandesc un pic la ce se intamplase. Aveam senzatia ca la inceputul meciului ma uitasem la alt meci, gresisem canalul, sau ceva asemanator, pentru ca apoi sa iau telecomanda si sa indrept eroarea facuta.

Revenisem de fapt la stadiul in care echipa noastra este in ultima perioada.

Atunci nu ai cum sa nu te intrebi. Ce se intampla? Prima parte ne-a dovedit ca se poate. Stim sa jucam si putem sa o faceam chiar foarte bine. Apoi?  Nu stiu.

Judecand dupa rezultat, n-a fost chiar rau, un egal cu vicecampioana lumii. Dar cu toate astea, totusi….am condus cu 2- 0, la noi acasa…..

Nu sunt si nu voi putea fi niciodata de acord cu cei care dupa meci, erau foarte multumiti pentru rezultat si sustineau cu tarie”Cine suntem noi, sa ne punem problema sa batem Franta? E foarte bine…. ”  

Suntem Romania, suntem o tara cu doua echipe in Liga Campionilor, iar daca vom continua sa gandim asa, vom avea in continuare momente amare,  ca cele traite sambata seara..

Popularity: 5% [?]