In aceasta dimineata scolile isi deschid portile. Este imposibil sa nu remarci acest lucru, pentru ca peste tot in oras, pe fiecare straduta copiii, impreuna cu parintii lor, cu un buchetel de flori in mana se indreapta scoala. Imaginea aceasta a inceputului de an scolar ne face pe toti sa ne amintim, indiferent de varsta pe care o avem, de prima noastra zi de scoala.

Eu imi aduc aminte perfect de prima mea zi de scoala.

Stiam ca Scoala 176 va fi locul in care voi invata si fiind vecin al acestei scoli priveam, cand eram mai mic din spatele gardului copii care mergeau la scoala. Acum venise si randul meu. Prima mea zi de scoala. Eram foarte fericit ca acum nu mai eram in spatele gardului si eram unul dintre scolarii care intrau in clasa si isi cunosteau pe cea care avea sa ii invete primele taine ale invataturii.

Mi-am pastrat aceeasi bucurie a inceputului de an scolar, pana m-am facut mai mare si am mers la liceu. Chiar si acum,  emotia  zilei de 15 septembie o traiesc de fiecare data uitandu-ma doar, la copiii care astazi se indreapta spre scoala.

În aceasta dimineata, scolile îşi deschid porţile, iar aproape trei milioane şi jumătate de copii şi adolescenţi traiesc emotiile unui nou inceput de an scolar.

Le doresc succes tuturor!

Popularity: 5% [?]

Asistam cu totii in fiecare zi, la  creearea  si aruncarea pe piata a  tot felul de nebunii,  care mai de care mai nastrusnice.

In ultimele zile suntem bombarbati de informatii privind sfarsitul lunii, ce ar urma sa se produca ca urmare  a unui experiment ce ar da nastere la gauri negre.

Acest scenariu apocaliptic, ne este prezentat ca iminent. Toate acestea vin sa completeze o lista intreaga de astfel de nastrusnicii care  au inceput cu leacul pentru cancer, cu sosiile lui Elvis iar acum sperie oamenii cu moartea planetei.

Cu o situatie  similara ne-am confruntat si cand am trecut in 2000, atunci  cand se zvonea ca se vor reseta toate calculatoarele si nu va mai exista nici  fel de evidenta si control informatic.

Asadar, de o buna bucata de timp, asistam la creearea mitului specialistilor, sintetizat in sintagma „cercetatorii britanici”. De pe ultima pagina a tabloidelor, pana in prime time, acestia descopera de la reteta tineretii vesnice pana la clonarea muscatelor de ghiveci.

Nu stiu daca e corect sau nu sa prezinti astfel de lucruri, dar stiu ca mass-media are ca principala menire  informarea publicului. Modul in care fiecare organ de presa face acest lucru este cu siguranta, un atribut propriu.

In acelasi timp, nu stiu daca este tocmai in regula prezentarea cu obstinatie a unor informatii care inspira teama. De aceea,  ma intreb,  oare cand vor dispare din viata noastra de zi cu zi aceste “stiri” marca “cercetatorii britanici”.

Popularity: 5% [?]

Fiecare dintre noi ne petrecem zilnic in trafic, cateva ore bune. Nu vreau acum sa comentaez, de ce, cum, etc… Ceea ce vreau sa expun astazi sunt cateva observatii legate de noi cei, care stam in trafic. Este clar faptul ca de multe ori nervii nostril sunt pusi la incercare. Multora dintre noi insa le cedeaza nervii iar atitudinea si comportamentul nu mai sunt sub nici o forma cele care ar trebui sa fie intr-o societate. Presa relateaza destul de des cazuri in care soferi exasperati de traficul bucurestean isi pierd mintile si dau adevarate reprezentatii in ambuteiajele formate in intersectiile din Capitala.

Ceea ce este cel mai grav este faptul ca in ultima perioada am senzatia ca gravitatea acestor incidente creste in mod ingrijorator. Cazul soferului care a ameninta cu pistolul un alt participant la trafic, pentru simplu fapt ca nu i-a facut loc este unul elocvent.

Personal, credca este nevoie de mai multa toleranta din partea noastra a tuturor. Toti suntem blocati in acelasi trfic infernal, toti avem aceeasi problema, Asadar haideti stimati soferi sa incercam impreuna sa ne intelegem uni pe altii mai mult sis a ne respectam intre noi, mai mult.  

Popularity: 6% [?]

Orice bucurestean sau pur si simplu orice om care trece prin Bucuresti nu poate sa nu observe rablele noastre de zi cu zi. Am crescut cu ele, traim pe langa ele, face parte din viata noastra cotidiana. Masinile abandonate sunt peste tot, pe fiecare straduta, la fiecare coltisor.

Pe strada mea din Drumul Taberei, Aleea Campul cu Flori, exista o astfel de relicva a trecutului, o masina pe care o stiu de cand eram eu copil. Este demult scoasa din functiune,dar de cate ori trec pe langa ea, imi aduc aminte de copilarie, pentru ca noi, baietii din cartier bateam mingea sau jcam “prinselea “ printre celebrele si ravnitele Dacii de la vremea aceea.

Acum batrana Dacie sta singura intr-un colt al parcarii si poate ca trezeste proprietarului sau, aceleasi sentimente ca si mie, asta in cazul fericit in care exista un proprietar al respectivei relicve. Este frumos sa pastram un coltisor al amintirilor noastre, dar pentru asta exista fotografii, bijuterii etc, in nici un caz, mormane de fier.

Cred ca trebuie sa incercam, cu totii sa avem o cu totul alta atitudine fata de orasul nostru, trebuie sa refuyam sa traim langa astfel de relicve. Programul guvernamental generic denumit “Rabla” a reusit intr-o anumita masura sa mai curete strazile orasului. Mai mult, in urma cu doi ani, chiar eu ca deputat in Comisia de Adeministratie Publica a Camerei Deputatilor, am initiat o lege prin care modificam procedurile complicate si stufoase prin care autoritatile locale puteau opera ridicarea relicvelor pe patru roti de pe domeniul public. Astazi initiative mea este lege, dar o lege putin cunoscuta si mai putin aplicata de catre administratiile locale.

Cred ca si autoritatile locale dar si noi trebuie sa depunem un minim de efort pentru a rezolva aceasta problema a rablelor, o problema care in primul rand ne deranjeaza pe noi. Haide-ti asadar, dragi bucuresteni sa lasam fiarele vechi sa isi urmeze cursul normal al existentei, iar noi sa ne pastram amintirile in alt fel, mult mai ecologic.

Popularity: 5% [?]

Dragoş Traian Alexandrescu. Este un nume pe care astazi il stie o Romanie intreaga. Un roman ca oricare altul, care merge in fiecare dimineata la locul sau de munca. Oare?

Scriam zilele trecute despre mandria de a fi roman. Era o alta perspectiva, particulara si chiar inedita asupra conceptului. Iata ca Dragoş Alexandrescu da o cu totul alta perspectiva asupra a ceea ce numim generic “mandrie nationala”.

Noi cei de aici, suntem prea ocupati cu treburile noastre zilnice, cu scandalurile care tin prima pagina a ziarelor sau care sunt dezbatute pana noaptea tarziu pe ecranele televizoarelor si uitam ca undeva in lumea asta, romani de ai nostri, simt fiorul rece al mortii in fiecare moment al existentei lor. Rudele apropiate familia sunt conectate permanent la realitatile dure pe care tinerii nostri le infrunta in cele mai dure teatre de operatii militare. Noi ceilalti, asa cum spuneam, ne vedem linistiti de ale noastre.

Din pacate insa, suntem cu totii scosi din tumultul cotidian atunci cand mass-media ne anunta ca am mai pierdut un tanc in Irak, Afganistan sau oriunde altundeva.

Dragoş Traian Alexandrescu este plans acum de un oras intreg, de multi romani dar mai ales de familia sa. Ce poate fi in sufletul acelei mame care isi vede acum copilul intors acasa purtat pe bratele colegilor sai? Ce poate fi in sufletul sau cand geamanul celui disparut se intoarce pe acelasi front pe care a murit fratele sau?

Cred ca Dragoş Traian Alexandrescu ne-a dat o lectie. El impreuna cu familia sa, ne-au aratat ce inseamna cu adevarat sa fii roman si ne-au facut ca pentru o clipa sa meditam asupra altor aspecte care nu tin neaparat de realitatea noastra cotidiana.

Dumnezeu sa ii ajute pe baietii nostri din teatrele militare.

Popularity: 5% [?]

La momentul in care democratia din Romania a ajuns la varsta  majoratului, iata ca hulita, uneori pe buna dreptate, clasa politica face un pas important in sensul propriei sale reformari.

Votul uninominal este astazi intors pe toate partile de politicieni, ziaristi analisti sau critici. E bun sau nu sistemul electoral propus de schimbarile legislative din ultima vreme? Nu stiu. Ceea stiu insa, este ca acolo, in Parlament, suntem trimisi in numele oamenilor, suntem vocea lor si le reprezentam interesele. Pe cale de consecinta, parlamentarii trebuie sa asculte poporul si sa puna in practica vointa acestuia.

Ce a facut actualul Parlament? A ascultat vointa oamenilor de a avea vot uninominal si a introdus acest sistem de vot. Vorbim despre acelasi Parlament care se afla in mai toate sondajele la nivelul inferior al increderii populare, vorbim despre institutia care a beneficiat in permanenta de publicitate mai mult decat negativa.

Bun sau rau actualul sistem electoral, de altfel corigibil,  este in esenta ceea ce a dorit electoratul roman. Sincer, ma simt mult mai bine gandindu-ma ca in viitoarea campanie electorala voi interactiona direct cu prietenii, rudele si cunoscutii mei din Drumul Taberei cu care ma stiu  de o viata. Sunt aceeasi oameni cu care ma jucam si cu care mergeam la meci pe Ghencea, iar eu eram cel mai fericit din lume atunci cand cei mai mari ca mine ma lasau sa bat toba in galerie.

Asa ca, dincolo de calcule matematice sau politice, dincolo de analizele specialistilor, ramane un lucru extraordinar: legatura directa a electoratului cu cel pe care l-a trimis in Parlament, bun sau rau asa cum este el. De acum, cetateanul va putea sa traga la raspundere pe cel pe care l-a ales  si cand vine momentul, sa se gandeasca de doua ori daca sa il mai aleaga sau nu.

Popularity: 4% [?]